Neavand somn la o ora asa tarzie m-am gandit sa citesc poezii.Asa ca am dat un "goagle" search si am inceput cu poezia "MAMA" de George Cosbuc,poezie ce mi-a atins corzi foarte sensibile. Apoi mi-a sarit in ochi poezia "LUPTA VIETII".Aceasta , cea din urma m-a facut sa imi amintesc motivul clar pentru care scriu pe acest blog:si anume acela de a incerca sa fac o reforma a mentakitatii romanesti.
Citeam mai devreme pe blogul d-lui Dan Voiculescu despre o "Romanie tacuta",o Romanie ce se multumeste sa inghita toate aberatiile pe care noul/vechiul guvern Boc, in loc sa lupte pentru drepturile si libertatile lor,pentru aducerea in prim plan a modelelor pozitive.
DE GEORGE COSBUC
Copiii nu-nţeleg ce vor:
A plânge-i cuminţia lor.
Dar lucrul cel mai laş în lume
E un bărbat tânguitor.
Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.
O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.
Pe seama cui?
Eşti un nemernic
Când n-ai un ţel hotărâtor
.Tu ai pe-ai tăi!
De n-ai pe nimeni,
Te lupţi pe seama tuturor.
E tragedie nălţătoare
Când, biruiţi, oştenii mor,
Dar sunt eroi de epopee
Când braţul li-e biruitor.
Comediant e cel ce plânge,
Şi-i un neom, că-i dezertor.
Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.
Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.
De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.
Pana data viitoare respect si aveti grija de voi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu